George Pacurariu este un lupător român de MMA. Deşi luptă de 4 ani în Statele Unite la nivel înalt, în România este cunoscut doar în
mediul celor pasionaţi de artele marţiale.
Până în prezent nu s-a scris nici un cuvânt despre el în presa
mioritică, deşi este primul român care a luptat în celebra promoţie americană
Bellator. A fost vag amintit pe ici, pe colo, însă nimic mai mult. Cu
siguranţă, dacă va suferi vreo accidentare urâtă sau dacă va intra în cuşcă în
pielea goală, va stârni interesul presei noastre, tabloidizată într-o foarte
mare măsură şi în consecinţă aflată numai în căutare de scandaluri şi de
senzaţional. Cum, însă, George n-are de gând să ajungă în nici una dintre
situaţiile de mai sus, atunci şansele ca el să devină un subiect pentru cei
care poartă ilegal pixul sau microfonul sunt minime. De aceea, pentru el şi
pentru cei ca el, s-a inventat vanatoruldelegende.blogspot.com.
 |
| George Pacurariu |
În loc de fotbalist în
Divizia A, campion european şi mondial de arte marţiale
În urmă cu vreo 12-13 ani, lui George Păcurariu nici nu-i
trecea prin cap că va ajunge un apreciat luptător de MMA. De fapt, acum 12 ani
nici nu auzise de MMA. Născut în Caraş-Severin, la Topleţ, un sat dintre Orşova
şi Băile Herculane, George s-a apucat să bată mingea temeinic din frageda
pruncie. Mai întâi pe uliţele satului şi pe câmpurile de pe malul Cernei iar
mai apoi a devenit fotbalist cu acte-n regulă. “La 14 ani jucam deja la seniori
în echipa locală iar la 15 plecam la Reşita la Liceul Sportiv unde am fost
coleg cu Cosmin Moţi care acum joacă în Bulgaria la Ludogoreţ şi cu gimnastul
Răzvan Şelariu, medaliat cu bronz olimpic în 2004 la Atena. Tot liceul am jucat
în liga a 3-a la Metalul Reşiţa vârf sau mijlocaş dreapta. Eram junior dar
jucam la seniori”. George a făcut parte din antepenultima generaţie care a
prins armata obligatorie. Văzut ca un sportiv talentat a fost trimis să facă
armata în Bucureşti la Steaua. Pentru cei care nu ştiu, până la începutul
anilor 2000, în România, armata era obligatorie iar cluburile militare Steaua
şi Dinamo încorporau an de an cei mai buni sportivi. Vroiai, nu vroiai, dacă te
cereau, îţi făceai valiza şi te prezentai la uşa lor. Aşa au adunat cele două
cluburi militare zeci de mii de sportivi începând cu 1947 şi la fel s-a
întâmplat şi cu George. Numai că, în anul de graţie 2004 chiar dacă erai
încorporat la Steaua, ca să ajungi undeva trebuia să bagi mâna în buzunar.
“Când am ajuns la Steaua am constatat cu surprindere că nu conta neapărat cât
erai de bun ci conta să ştii să împingi sacoşa către unul sau altul. Eu sunt un
tip mai orgolios şi n-am vrut să dau pentru că nu mi se părea normal. Am vrut
să ajung undeva prin forţe proprii nu împingând sacoşa. Întâmplarea a făcut ca
exact în perioada asta în care eram scârbit de ce se întampla în jurul meu să
văd la televizor o gală de kempo. Sătul până în gât de ce trăisem în fotbal
mi-am zis că poate ar fi bine să schimb macazul şi aşa am făcut pasul către
kempo şi kickboxing. Până în august 2005 am jucat şi fotbal în paralel dar în
cele din urmă am renunţat. E greu să ajungi sus într-un sport de echipă, cu
toate că eu puteam să joc şi în Divizia A, căci în 2005, după armată, mă vroia
Otopeniul”.
Primul luptător român
de MMA medaliat de preşedinte
Nu suprinde faptul că George Pacurariu a trecut rapid de la
un sport la altul. Mai sunt destule cazuri. Suprinzător este faptul că s-a
adaptat atât de repede de la fotbal la kempo şi kickboxing deşi avea în jur de
19 ani când a făcut pasul către artele marţiale. Şi mai surprinzătoare au fost
ascensiunea sa şi performanţele obţinute încă din primii ani de competitie. A
intrat pe mâna antrenorului Gabriel Oroviceanu şi la prima participare a
devenit campion naţional de kempo. “Artele marţiale m-au schimbat mult. Ca
fotbalist eram rău, agresiv, luam cartonaş rosu la fiecare câteva meciuri. Mă
aprindeam repede, ceea ce mă face să cred că greşisem sportul ! Artele marţiale
m-au maturizat. Am devenit mai înţelept, am învăţat să gândesc înainte să
acţionez şi de când am devenit practicant de arte marţiale n-am avut mai mult
de trei altercaţii pe stradă, şi alea provocate. Păi înainte aveam altercaţii
în fiecare weekend !”
În câţiva ani, George Păcurariu a câştigat cam tot ce se
putea în materie de kempo. A fost campion naţional, european şi mondial iar
pentru performanţele sale a fost medaliat în februarie 2012, împreună cu echipa
naţională de kempo, de preşedintele Traian Băsescu. George nu a fost prezent la
ceremonie pentru că please deja în SUA în căutarea gloriei. Era deja de peste 1
an luptător profesionist de MMA.
Primul român în
Bellator
Ajuns în SUA, George s-a stabilit la Dallas şi s-a apucat
iute de treabă. “Am mers la Oktagon MMA, sală renumită aici în special pentru
antrenamentele de jiu-jitsu şi MMA. Eu, care eram un striker 100%, am avut mult
de tras ca să mă obişnuiesc cu solul. Câteodată era atât de frustrant încât în
vreo două rânduri chiar m-am gândit sa renunţ. Să trec de la fotbal la arte
marţiale n-a fost o aşa mare problemă dar să învăţ tehnici de bjj, eu fiind
striker, mi s-a părut ceva sisific. Una peste alta am depăşit şi momentele
astea iar din vara 2011 am început să primesc meciuri în promoţii mai mici, în
ideea de a-mi îmbunătăţi solul în primul rând”.
Munca şi determinarea dau roade
iar în primăvara 2013 George este invitat să lupte în promoţia Legacy. “Am
câştigat primul meci din Legacy prin ko în prima rundă. Sincer, n-am avut
emoţii deloc. Eu am senzatia ca dupa 40-50 de reprize de sparring devii o
masinarie si nu mai poti avea emoţii, deşi am şi acum colegi care vomită
înainte de meci. M-au călit mult şi meciurile pe care le-am avut în Rusia cu
echipa de kempo, în special contra cecenilor, dar să ştii că şi fotbalul a avut
o contribuţie în alungarea emoţiilor”. În martie 2015, lumea artelor marţiale
din România a rămas cu gura căscată. Fostul fotbalist George Păcurariu lupta
în promoţia americană Bellator şi câştiga prin tehnică articulară în prima
rundă ! “Semnasem de multă vreme cu Bellator dar înţelegerea a fost ca eu să nu
fac public acest lucru până nu fac ei anuntul oficial, aşa că am tăcut mâlc. Am
văzut destui sportivi care n-au respectat înţelegerea si au fost înlăturaţi. Şi
uite aşa am călcat pe urmele lui Sandu Lungu. El a fost primul român în Pride,
eu am devenit primul român în Bellator”.
Ţinta UFC
“Bellator este într-adevăr o promoţie tare şi cunoscută în
toată lumea dar crema tot UFC-ul rămâne. Am fost anunţat că sunt monitorizat de UFC şi de aceea am
semnat cu Bellator doar pentru un meci, ăsta câştigat în martie 2015. Ei mi-au
propus un contract pe o perioadă mai mare dar am spus nu, gândindu-mă că pot fi
convocat oricând pentru un meci în UFC iar dacă sunt sub contract cu Bellator
nu pot onora solicitarea. Am văzut mulţi luptători chemaţi peste noapte să
lupte în gale UFC. Până atunci mă antrenez ca nebunul şi refuz ofertă după
ofertă ! Ştiu că pare ciudat, dar gândeşte-te că UFC-ul e visul oricărui
luptător de MMA”.
Dacă George va ajunge în UFC numai Dana White şi Dumnezeu
ştiu. Noi nu putem decât să-i ţinem pumnii şi să-i spunem că suntem alături de
el, mai ales în această perioadă în care, în ciuda faptului că a păşit pe un
drum de succes, evoluţiile sale stârnesc acasă numai invidie. “Sunt destui care
nu pricep că e loc sub soare pentru toată lumea. M-au dezamăgit mai ales cei
din domeniu. Din partea multora percep foarte multă invidie şi răutate la
adresa mea. Ei nu înţeleg că pentru a ajunge aici trebuie mai întâi să pună
mâna să muncească. Indiferent de situaţie, eu sunt mândru că reprezint România
şi uite, până şi în cuşcă intru pe o melodie de-a noastră, pe “Fir-ai tu să fii
de murg” a lui Liviu Vasilică”.
NB. Dialogul cu George Pacurariu s-a consumat in octombrie 2015. La aceasta ora el continua sa lupte in Bellator. Fotografiile ii apartin lui George.
