Pe urmele lui Stalin

Pe 5 martie 2018 s-au împlinit 65 de ani de la moartea lui Iosif Visarionovici Stalin, fost conducător al Uniunii Sovietice, considerat de numeroși istorici drept cel mai sângeros tiran al tuturor timpurilor alături de Hitler. Stalin este responsabil pentru moartea a zeci de milioane de oameni. Ca urmare a ordinelor sale directe au fost uciși, după unii istorici 20 de milioane de oameni, după alții 40 sau chiar 50 de milioane. Cifra exactă nu va fi cunoscută niciodată. Este cert însă că a ordonat fără scrupule execuții în masă, a deportat populații întregi, a înfometat până la moarte milioane de oameni. Istoricii îl creditează cu următorul răspuns pe care i l-ar fi dat premierului britanic Winston Churchill în 1945, în timpul Conferinței de la Yalta : “Moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane este statistică”. 

Cultul lui Stalin

Multă vreme, Stalin a fost privit de țările occidentale drept un apostol al dreptații și un luptător neobosit pentru libertatea popoarelor. Propaganda sovietică, foarte activă, îl prezenta pe Stalin ca pe un lider charismatic, atoateștiutor și atotputernic. Imaginea sa era prezentă în fiecare ungher al Uniunii Sovietice iar mașina de propagandă îl botezase “Parintele Națiunilor”, “Arhitect al comunismului”, “Geniu al umanitații”, “Stea călăuzitoare” sau “Grădinar al fericirii umane”. Era cel mai mare, cel mai iubit, cel mai înțelept si cel mai genial dintre pământeni. Oamenii de rând îi spuneau “tătuca” iar presa sovietică avea grijă să cultive aceasta figură paternă, grijulie, de părinte care poartă de grijă copiilor săi, cetățenii Uniunii Sovietice. In cadrul acestei interminabile operațiuni de propagandă, muncitorimea sovietică trimitea scrisori în care era ridicat în slăvi geniul lui Stalin, îi erau dedicate poeme de slavă precum și cântece în care era evidențiat eroismul său, era subiect de film, de teatru, muză și model în lumea artei, era prezent în poezie și în literatură. Nenumărate statui și portrete cu chipul lui Stalin împodobeau orașele lumii, sute de străzi și bulevarde îi purtau numele.  Stalin era prezent în toți și în toate.

Stalin in România

Nici România nu a scăpat de acest proces de proslăvire. După ce comuniștii, susținuți de armata sovietică, au preluat puterea în România, a fost demarat procesul de stalinizare a societații. Pe lângă acțiuni organizate pe linie politică, militară sau economică contra tuturor adversarilor și în beneficiul exclusiv al URSS, aparatul sovietic prezent în România, în colaborare cu comuniștii români, a căutat să-l portretizeze pe Stalin drept marele eliberator al popoarelor subjugate de capitaliști. “Stalin și poporul rus, libertate ne-au adus” era o lozincă la modă în România după război. Și pentru că Stalin le-a adus libertate românilor, comuniștii români s-au gândit să-i mulțumească. Un prim semn de mulțumire a fost botezarea Brașovului cu numele lui Stalin.

Brașov Orașul Stalin

În august 1950, presa comunistă anunța că mai mulți muncitori Brașoveni au cerut Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, schimbarea denumirii Orașului din Brașov în Orașul Stalin :”(...) propunem ca numele Orașului Brașov sa fie schimbat, dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, scumpului și iubitului prieten al poporului muncitor din țara noastră, învățătorul și eliberatorul nostru – marele STALIN. (...) Trăiască marele conducător al poporului sovietic, genialul învățător al oamenilor muncii de pretutindeni, tovarășul Stalin!”. Firește că o asemenea vibrantă rugăminte, nu putea fi tratată cu refuz, drept pentru care răspunsul PMR, semnat de dr Petru Groza și de Gheorghe Gheorghiu-Dej a venit neîntârziat : “Guvernul RPR si CC al PMR au luat hotărârea de a sprijini cererea voastră și de a propune Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR să satisfacă dorința arzătoare a oamenilor muncii din Brașov, dând acestui oraș numele de Orașul Stalin”. Din septembrie 1950, Brașovul a devenit așadar Orașul Stalin, capitala Regiunii Stalin. De ce Brașovul ? Probabil pentru că este poziționat în inima României și era la vremea respectivă un oraș în plin proces de industrializare. Jurnalistul Bogdan Stanciu, susține într-un material publicat de portalul http://www.bucurestiivechisinoi.ro  că Brașovul a fost ales să poarte numele lui Stalin și din pricina unei simbolistici revanșarde : “un oraș fondat și modelat de germani, avanpost estic al civilizației urbane de factură occidentală, primește numele conducătorului sovietic care a zdrobit ofensiva armată germană”. Indiferent care au fost argumentele oficiale sau neoficiale, cert este că Brașovul s-a numit Orașul Stalin până în toamna 1960. Și pentru ca tacâmul să fie complet, mai multe artere și obiective ale Brașovului au primit nume în rezonanța directă cu noile vremuri. Astfel, Poiana Brașov a devenit Poiana Stalin, strada Lungă s-a numit Maresal Voroșilov, Calea București era Calea Moscovei, strada Mureșenilor se chema 7 noiembrie iar strada Michael Weiss fusese rebotezată în strada Armata Roșie. Piața Sfatului devenise Piața 23 August, Parcul Central era Parcul Prieteniei Româno-Sovietice iar fabricile Steagul Roșu, Dezrobirea sau Partizanul Roșu, completau aceasta colecție de nume proletcultiste. Numele lui Stalin a fost creionat din brazi pe muntele Tâmpa iar pe locul unde se află în prezent troița din fața Consiliului Județean Brașov, a fost amplasată o statuie a lui I.V. Stalin, realizată de sculptorul Dorio Lazăr. În jur de 12.000 de obiective de pe teritoriul României au purtat de-a lungul vremii numele unor membri ai nomenclaturii comuniste sau în rezonanță cu  dictatura proletariatului.  

Stalin în București

Având în vedere prefacerile petrecute în anii ’50, Stalin nu avea cum să lipsească din București, capitala țarii. Una dintre principalele preocupări ale comuniștilor a fost aceea de a șterge orice legătură dintre români și monarhie. Astfel, străzile care purtau numele monarhilor români au fost rapid îndepărtate. Activiștii de partid obișnuiau să distrugă inclusiv picturile bisericești în care apăreau Carol I, Ferdinand sau Regina Maria. În acest context, actualul parc Herăstrău a primit numele de “Parcul de Cultură și Odihnă I. V. Stalin”. Herăstrăul se numise ințial Parcul Regele Carol al II-lea și fusese inaugurat în 1936, odată cu Muzeul Satului, cu prilejul expoziției Luna Bucureștilor. În 1951, pe locul unde în prezent se află statuia lui Charles De Gaulle a fost ridicată o impunătoare statuie a lui Stalin. Nu oricine însa avea dreptul să-l portretizeze pe Stalin, așa că pentru crearea statuii s-a organizat un concurs la care au luat parte machetele a 20 de sculptori. În fruntea juriului se afla însuși temutul lider comunist Ana Pauker, fidelă până în vârful unghiilor politicii lui Stalin. În cele din urmă, a fost aleasă macheta sculptorului aromân Dimitrie Demu, în vreme ce locul 2, proiectul lui Dario Lazăr, a luat drumul Brașovului. “Foarte probabil, ordinul organizării unui astfel de concurs s-a dat pe linie de Cominform (Biroul de informații al partidelor comuniste și muncitorești). Moscova ordona și partidele frățești executau. Nu exista o independență a partidelor față de Moscova”, povestește istoricul Emanuel Bădescu. “Stalin avea mare încredere în Ana Pauker și oricum, în comisia respectivă exista și un supervizor din partea rușilor, așa că nu putea să iasă vreo dandana. Statuia a fost așezată cu fața către piața care anterior se numise Adolf Hitler! Acum, piața, cunoscută ulterior sub numele de Piața Aviatorilor, primea numele de Piața Generalissim I. V. Stalin. De asemenea, un sector al Bucureștului s-a numit raionul I. V. Stalin iar bulevardul Aviatorilor a purtat și el numele lui Stalin”,  explică istoricul Badescu. Statuia lui Stalin din Herăstrău a supraviețuit neașteptat de mult. Turnată în bronz și urcată pe un soclu de 16 metri înalțime, statuia a rămas pe poziție până în 1962 cu toate că presedintele URSS Nikita Hrușciov denunțase crimele lui Stalin încă din februarie 1956. Un alt obiectiv bucureștean care a purtat numele de Stalin a fost clădirea care astăzi se cheamă Casa Presei. Ridicată în anii ’50 după chipul și asemănarea Institutului Lomonosov din Moscova, unde, ca fapt divers, a studiat și fostul președinte Ion Iliescu, clădirea s-a numit în primii ani “Combinatul Poligrafic Casa Scînteii I.V. Stalin”. Părintele ei a fost arhitectul Horia Maicu.

“Am fost cetățean al Orașului Stalin”

În vara 2017, Muzeul Județean de Istorie Brașov a deschis o interesantă expoziție cu tema “Brașov Orașul Stalin”. Ideea îi aparține lui Nicolae Pepene, director al muzeului din 2014. A obținut o finanțare europeană de 100.000 de euro de la Bruxelles și a pus pe picioare în premieră o astfel de expoziție în Brașov. “Muzeul nostru trebuie să prezinte identitatea istorică a Brașovului. Oricine vizitează muzeul trebuie sa înțeleagă istoria locală fără să fie nevoie să citească o bibliotecă. Deceniul în care Brașovul s-a numit Orașul Stalin reprezintă o perioadă importantă din istoria noastră, pe care n-o putem uita și nici n-o putem șterge cu buretele”, spune Nicolae Pepene care a adunat mare parte din exponate organizând o caravană care a circulat prin cartierele muncitorești ale Brașovului. “Am colaborat cu mai multe școli din oraș care ne-au pus la dispoziție 150 de copii cu ajutorul cărora am adunat exponate de prin casele oamenilor. Acești copii au pătruns peste tot, îndepărtând orice reticență sau circumspecție pe care ar fi avut-o oamenii față de noi. Așa am reușit să adunăm mare parte din obiectele expuse”, explică Nicolae Pepene. În cadrul expoziției au fost organizate seminarii de genul “Orașul Stalin pe înțelesul tuturor” sau “Am fost cetățean al Orașului Stalin”, în care seniorii brașoveni și-au povestit copilăria petrecută în Brașovul marcat de numele dictatorului sovietic. “Cosmonautul Dumitru Prunariu este poate cel mai cunoscut brașovean născut în Orașul Stalin. Prunariu e născut pe 27 septembrie 1952 iar pe certificatul său de naștere scrie negru pe alb : <născut în Orașul Stalin>”, povestește Nicolae Pepene care precizează că locuitorilor Brașovului din acea perioadă“nu li s-a spus niciodată staliniști sau cine știe cum altcumva. Apelativul oficial era cel de <cetățean al Orașului Stalin>”.

Stalin în lumea largă

Desigur, în lume au fost multe obiective care au fost botezate cu numele lui Stalin. Fie pentru că în țarile respective se aflau la conducere regimuri comuniste fidele Moscovei, fie pentru că oamenii erau naivi și credeau în propaganda sovietică din care reieșea că Stalin era un Făt-Frumos călare pe un cal alb care lupta pentru binele tuturor oropsiților.  19  orașe din toată lumea, inclusiv Brașovul, au purtat numele I. V. Stalin. Cele mai cunoscute sunt Varna, Donețk, Katowice si Dunaujvaros.  O gară din Azerbaidjan s-a numit Stalin precum și vârfuri muntoase din Tadjikistan, Bulgaria, Slovacia, China și Canada. În Viena a existat Stalinplatz, în prezent Schwarzenbergplatz, iar în Italia au fost o mulțime de străzi Stalin. În localitățile Colchester și Chatham din Anglia două artere i-au purtat numele la fel ca și o stradă din Amsterdam. Până și în Trinidad Tobago a existat Stalin street. 

NB. Material publicat in Evenimentul Zilei in luna martie 2018. Fotografiile apartin Muzeului de Istorie al Romaniei si sunt protejate de drepturi de autor.