Cristina Stanciu, uraganul Katrina în variantă românească

“Aţi greşit sala, aici facem dans nu lupte”

Când o vezi pe Cristina Stanciu nu îţi imaginezi cu ce se ocupă. E o tânără obişnuită, drăguţă, cochetă, dichisită, poartă pantofi cu toc, rochii elegante şi se distrează ca orice altă tânără de vârsta ei. Dacă îţi spune că practică arte marţiale de 12 ani, adică de când avea 9 ani, rămâi uimit iar dacă afli că pe deasupra e şi luptătoare de MMA, atunci rămâi de-a dreptul cu gura căscată. Prietenii o strigă <Barbie> iar mama sa o vedea făcând performanţă la dans sportiv aşa că nu-şi închipuia că fiica ei va ajunge să lupte în cuşcă. “Aveam 7 ani când mama m-a luat de mână şi m-a dus la dans. Eu n-aveam nici un chef de dans aşa că în momentul în care partenerul m-a călcat pe picioare am dat cu el de pământ. Profesoara i-a explicat frumos mamei că ne aflam în sala de dans şi că dacă vreau la judo trebuie să merg în încăperea alăturată ! Încă de atunci eram băieţoasă. Şi în ziua de astăzi îmi place să conduc nu să fiu condusă. Am facut apoi un pic de înot şi un pic de tenis până pe la 9 ani când am convins-o pe mama să mă lase la kickboxing”. 

Cristina Stanciu

  

“Fi-mea vrea bătaie !”

“Exasperată de insistenţele mele, mama m-a dus la un antrenor de kickboxing cu care era prietenă de familie şi i-a aruncat scurt : <Uite-o pe fi-mea, vrea să se bată !> Reacţia mea a fost însă una diametral opusă faţă de aşteptările tuturor. Am rămas în sală şi după încălzire am început să plâng ! Nu ştiam ce am de făcut, mă simţeam pierdută şi aveam senzaţia că toată lumea e cu ochii pe mine. În afară de emoţiile astea generate de faptul că nu ştiam ce şi cum, aparuse brusc şi teama de a încasa lovituri. Ştiam că voi fi lovită dar în acelaşi timp îmi doream cu disperare să fiu acolo. Cum primeam un partener de antrenament, cum mă apuca plânsul. Mă speria ideea de luptă dar, paradoxal, ţineam morţiş să lupt. După ceva vreme m-am potolit, am înţeles logica acestui sport şi m-am acomodat. Am trecut şi prin full contact şi prin wushu, am cucerit şi câte o medalie de bronz la europenele şi la mondialele de juniori, una peste alta am priceput cu ce se mănâncă sporturile de contact”.

Cand  telecomanda te bagă în cuşcă

 Cristina a făcut cunoştinţă pentru prima oară cu MMA-ul – artele marţiale mixte, în 2011. “Butonam telecomanda şi am nimerit accidental un post care transmitea UFC (The Ultimate Fighting Championship, promoţie americană de MMA). Doi inşi luptau de zor într-o cuşcă ! Nu mai văzusem aşa ceva. Am devenit brusc interesată şi în scurtă vreme aterizam la clubul Absoluto unde am intrat pe mâna lui Tudor Mihăiţă care mă antrenează şi în ziua de azi. Nu m-am gândit că voi ajunge să lupt la profesionişti ci pur şi simplu m-am îndrăgostit de sportul ăsta”. Până în toamna 2014, Cristina a participat la competiţii de MMA rezervate amatorilor iar apoi a făcut pasul către profesionism şi a debutat în promoţia Romanian Xtreme Fighting.

 “La primul meu meci profesionist, pe care l-am câştigat după doar 30 de secunde de luptă, aveam nişte emoţii cât Casa Poporului” îşi aminteşte Cristina, care a prins microbul sportului din familie. “Tata a făcut box iar mama gimnastică, tir şi călărie. Se pare că gena tatei a fost mai puternică din moment ce m-am îndreptat către ring. Mama m-a văzut de două ori luptând pe viu şi i-a fost de ajuns. Venise să mă vadă la un meci şi a remarcat un luptător plin de sânge şi cu nasul spart. De atunci n-a mai călcat în sală dar mă urmăreşte la televizor chiar dacă o face cu coada ochiului”. 

“Mi-ar fi ruşine să mai intru în ring după fetele astea !”

Al doilea meci profesionist al Cristinei a născut nişte valuri cât casa. Cristina Stanciu a întâlnit-o pe sătmăreanca Alice Ardelean în al 8-lea meci al galei RXF 17 consumată la Craiova pe 16 martie 2015. Deşi, cel puţin în RXF, fetele, indiferent de numele lor, au făcut meciuri frumoase, oamenii sunt încă sceptici cu privire la abilităţile de luptătoare ale reprezentantelor sexului frumos.  Strămoşeasca urare “la cratiţă cu voi !” e prezentă destul de des în sălile de sporturi de contact atunci când urmează un meci de fete şi la fel a fost şi la Craiova. Oltenii, care au umplut sala până la refuz, mustăceau şi îşi dădeau coate auzind că urmează un meci de fete. Zâmbetele maliţioase şi ironiile au dispărut însă din prima secundă a luptei. Cristina Stanciu a uitat subit că porecla sa este “Barbie” şi s-a transformat în Katrina, uraganul care a maturat Statele Unite acum 11 ani. Lovituri de braţ şi de picior, tentative de trecere la sol, explozie de adrenalină, toate astea au modificat rapid starea de spirit a publicului craiovean. Mai întâi, <cei mai fierbinţi dintre români> au rămas fără grai văzând ce se întamplă în cuşcă. După vreo 90 de secunde, urmaşii Pandurilor şi ai Jienilor, în număr de vreo 4000, erau cu toţii în picioare aplaudându-le şi încurajându-le pe fete de parcă juca Universitatea Craiova. Şi n-au mai stat jos până la finalul meciului. A câştigat Cristina Stanciu, decizie 2-1, dar meritul pentru spectaculozitatea luptei îi aparţine în egală măsură si lui Alice Ardelean. De o dârzenie ieşită din comun, sătmăreanca a revenit pe final, când nimeni nu se mai aştepta, şi a relansat lupta. Fără doar şi poate, meciul Stanciu vs Ardelean poate fi aşezat într-un top 5 cele mai spectaculoase meciuri de MMA desfăşurate în Romania. Impactul asupra publicului a fost atât de mare încât, imediat după meci, Marcel Boboc, membru al FR Box la acea vreme, prezent la gală spunea uimit :”Mie mi-ar fi ruşine să mai intru în ring după fetele astea. Au fost pur şi simplu nemaipomenite ! Ce poţi să mai arăti după ce am văzut la ele ?!”

 Luptătoarea dansatoare

Cristina “Barbie” Stanciu este studentă la IEFS şi vrea ca după absolvire să devină instructor de fitness. În paralel cu luptele în cuşcă şi cu facultatea, bucureşteanca este şi dansatoare de salsa, probabil ca să împlinească într-un fel şi visul mamei sale care o voia la dans sportiv. “Îmi place să dansez, mă relaxează şi chiar mă menţin într-o formă fizică bună datorită dansului”. Până la urmă însă, tot luptele sunt marea ei pasiune.” O să vedeţi că o să înfloresc în sportul ăsta. Am mare încredere în mine când intru în cuşcă şi ştiu că pot mai mult. Mă antrenez în disperare şi în fiecare zi acumulez câte ceva. O să mai auziţi de mine !” 

NB. Cristina Stanciu va fi prima reprezentanta a Romaniei care va lupta in UFC. Bucuresteanca o va infrunta pe 10 aprilie 2016 la Zagreb pe ucraineanca Maryna Moroz la  UFC Fight Night: Ben Rothwell vs. Junior dos Santos.