Un Pit Bull este un câine de talie mică-medie, puternic şi
agresiv, foarte apreciat pentru calităţile sale de luptător. Probabil că la
aceste calităţi s-au dus cu gândul şi comentatorii ProTv, Costi Prună şi
Octavian Pescaru, în urmă cu vreo 11 ani când, urmărindu-l pe Ionuţ Atodiresei
luptând, spuneau că seamănă cu un Pitbul. Remarca a prins şi s-a transformat rapid
în numele de ring al celui care în momentul de faţă este veteranul galelor
profesioniste de sporturi de contact din România. La 33 de ani are 60 de
meciuri disputate în ringul profesionist de kickboxing şi 4 în cuşca de MMA. Ionuţ “Pitbul” Atodiresei este totodată unul
dintre cei mai populari luptători români în activitate.
Cum l-au trimis pe
Ionuţ Atodiresei în ring Bruce Lee,
Chuck Norris şi Jackie Chan
Până pe la 13 ani, copilăria lui Ionuţ Atodiresei n-a fost
cu nimic diferită de a altor copii. Născut în Fălticeni, face şcoala 60 de km
mai la deal, la Rădăuţi, bate mingea pe maidanele transformate astazi în supermarketuri
şi mall-uri, merge la scăldat sau dă iama prin livezi dupa cireşe. Viaţa şcolarului
Ionuţ Atodiresei se schimbă radical în 1996 datorită unui banal anunţ.
“Eram la
Rădăuţi, în şcoala generală, când am remarcat pe stradă un afiş. Scria că într-o
sală locală se ţin cursuri de arte marţiale chino-vietnameze. Ca orice copil,
urmăream în perioada aia tot soiul de filme de acţiune. Pe Bruce Lee, Chuck
Norris sau Jackie Chan îi vedeam atât de des încât aveam impresia că fac parte
din familia mea. Influenţat de ei mi-am zis că n-ar fi rău să văd si eu ce-i cu
artele alea marţiale chino-vietnameze. Am purces la sală şi uite că şi în ziua
de azi, după 19 ani, tot în sală sunt. Recunosc, ce am vazut acolo m-a captivat
din prima. Mai întâi am tras cu ochiul la un antrenament, am văzut nişte băieţi
tineri care se mişcau interesant, mi-a plăcut ceea ce am văzut şi am trecut la
treabă. Curând am început să practic în paralel şi kickboxingul pentru că aici
aveam parte de mai mult contact iar eu îmi doream asta. Mă accidentam des, ba îmi
rupeam câte un dinte, ba mă alegeam cu buza spartă dar n-am facut pasul înapoi
niciodată. Cred că în privinţa asta semăn cu mama care e foarte ambiţioasă şi
muncitoare. În 1999, la 16 ani, am participat la primul meu concurs. Deşi eram
junior am concurat la campionatul naţional de kickboxing low kick pentru
seniori, la 51 de kg. Am avut 3 meciuri, le-am câştigat pe toate şi m-am întors
acasă campion naţional. Acum, îti spun sincer că am avut nişte emoţii foarte
mari. Înainte de primul meu meci văzusem
la alte categorii nişte ko-uri care m-au pus pe gânduri. Îmi spuneam în mintea
mea că nu e de mine sportul ăsta dar uite că până la urmă n-am dat bir cu fugiţii
ba am şi câştigat ! "
Astfel, fotbalul
românesc a pierdut, poate, un
jucator talentat în vreme ce artele marţiale au câstigat un luptător de
exceptie. Sau pe asta cu fotbalul n-o ştiaţi ? Ei bine, da, Ionuţ Atodiresei visa
să joace la Foresta Fălticeni şi dacă ar fi ales fotbalul ar fi prins exact
perioada de glorie a Forestei, 1997-2001, Foresta aceea care a bătut-o pe
Dinamo la Bucureşti cu 5-4 după ce în minutul 60 era condusă cu 4-0 ! “În anii
’90 îmi plăcea tare mult fotbalul. Rupeam tenişii pereche după pereche bătând
mingea. Eram stângaci şi jucam extremă stângă. Nu pierdeam nici un meci al
Forestei sau al echipei naţionale şi îmi doream să joc la echipa mea de suflet
dar mi-a ieşit afişu-n cale şi-n loc de terenul de fotbal am aterizat în ring. În
ziua de azi nu prea mă mai uit la fotbal căci nu am mare lucru de văzut”.
Ringul din Casa de
Cultură
Ionuţ Atodiresei e un om serios. Când se apucă de o treabă e
musai să o ducă la bun sfârşit şi să n-o facă de mântuială. La fel s-a întâmplat
şi cu artele marţiale. Revenit în Fălticeni în 2001 după terminarea liceului,
Ionuţ a constatat că în urbea sa de baştină nu există o sală cinstită de
antrenament. “Nu-i nimic, mi-am zis, se rezolvă. Mi-am întins antenele şi am
aflat că în Casa de Cultură e un spaţiu nefolosit. L-am închiriat şi l-am
transformat în sală de antrenament pentru arte marţiale. Am confecţionat ringul
împreună cu câţiva prieteni.
Am cărat lemne, fier şi tot ce mai trebuia, am
studiat nişte planuri, am mai întrebat pe unul, pe altul şi uite aşa a apărut ringul.
Am şi sudat anumite componente deşi nu eram noi mari specialişti în sudură iar
un croitor ne-a cusut sacii pe care i-am umplut cu cârpe. Şi te rog să mă crezi că ringul ăla există şi
în ziua de astăzi în sala aia unde se antrenează în continuare zeci de copii şi
tineri din Fălticeni. Singura lui problemă e ca nu poate fi transportat
dintr-un loc în altul pentru că l-am sudat astfel încât nu se poate demonta”.
“Bună ziua, mă cheamă
Ionuţ şi vreau să lupt…”
Din 2001 până în 2003, Ionuţ Atodiresei a adunat câteva titluri în diverse discipline
din lumea artelor marţiale. A fost campion naţional de kickboxing şi de wushu,
a luat şi un bronz la cupa mondială de wushu însă în toamna 2003 şi-a luat adio
de la sportul amator. “Auzisem că se organizează o gală profesionistă de
kickboxing şi eram hotărât să lupt acolo. Am făcut rost de telefonul
organizatorului şi fără să stau pe gânduri l-am sunat :”Bună ziua domnu’
Irimia, numele meu este Ionuţ Atodiresei, sunt din Fălticeni şi aş vrea să lupt
şi eu în gala dumneavoastră. Cum totul era la început în materie de kickboxing
profesionist, am fost acceptat fără reţineri, chiar dacă veneam direct de la
amatori, şi am debutat la Local Kombat Timişoara unde am câştigat la decizie
contra sârbului Goran Markovic.
Luptau pe vremea aceea Florin Ghiţă, Attila
Gomboş, Florin Ilie, Ciprian Sora, Daniel Ghiţă, Markus Bella, Aurel Bococi şi
mulţii alţii care au pus de ceva vreme mănuşile în cui. Ca să fiu corect, am
simţit imediat trecerea de la amatori la profesionişti. În al doilea meci ca
profesionist am câştigat prin ko în faţa unui bulgar dar am fost numărat de două ori, chestie care la amatori
nu mi se întâmplase niciodată”. De la debutul de pe Bega şi până în ziua de astăzi,
Ionuţ Atodiresei a adunat peste 60 de meciuri în kickboxingul profesionist. A luptat de fiecare dată până la ultima picătură
de energie şi indiferent de rezultatul luptei a avut întotdeauna puterea să
adreseze publicului un cuvânt de mulţumire. Poate şi de asta are un uriaş capital
de popularitate şi indiferent de oraşul în care luptă e primit cu braţele
deschise. Ultimul exemplu de acest gen s-a consumat în martie 2015 la Craiova,
atunci când Ionuţ a luptat în cuşcă în gala RXF. Ca să promoveze
evenimentul n-a pregetat să intre pe teren în pauza meciului CS U Craiova – Gaz
Metan Mediaş care s-a jucat cu două zile înaintea galei. “Mi-am pus la gât un
fular al Craiovei şi la pauză am dat năvală pe teren. Le-am explicat rapid când
şi cum pot să mă vadă, după care m-am apucat să cânt prima strofă din imnul
Craiovei. Toţi oltenii rămaseră cu gura căscată ! Un moldovean neaoş să ştie
imnul Craiovei, mai rar ! Mulţi dintre spectatori au venit apoi să mă vadă şi să
mă susţină la gală”.
Cetăţean de onoare
al municipiului Fălticeni
Ionuţ Atodiresei este
singurul luptător profesionist din România
care a dobândit titlul de cetăţean de onoare al unui oraş. În 2007, primăria
locală i-a acordat acest titlu pentru că a facut cunoscut numele oraşului Fălticeni
cu prilejul fiecărei gale la care a participat. “În primii ani de profesionism,
la fiecare gală îmi făceam apariţia cu tricouri pe care scria mare <Fălticeni>. Eram prezentat permanent ca fiind din Fălticeni
iar eu, la rândul meu, aduceam în discuţie oraşul de baştină de fiecare dată când
interacţionam cu presa. Prin 2007, primarul m-a anunţat că voi primi titlul de
cetăţean de onoare drept recompensă pentru capitalul de imagine adus oraşului. Sincer, eu nu m-am gândit nici o secundă că
voi fi recompensat în vreun fel pentru această atitudine, am vrut doar să-mi
promovez oraşul de care sunt foarte ataşat”.
Din ring în cuşcă
În 2014, Ionuţ i-a surprins pe mulţi făcând pasul către
MMA-ul profesionist. Puţini ştiu că în
momentul debutului, Pitbul Atodiresei nu era chiar un novice în această zonă a
sporturilor de contact. Practica de aproape 3 ani brazilian jiu-jitsu şi
participase în câteva rânduri la Cupa României de MMA pentru amatori. A debutat ca luptator profesionist de MMA la Botoşani, în faţa unei săli arhipline. A pierdut prin
strangulare în runda întâi în faţa maghiarului Fenyes însa n-a uitat să mulţumească
publicului pentru susţinere şi a promis, precum Petru Rareş cu vreo 500 de ani înainte,
că va fi ce a fost şi mai mult decât atât.
“Am trecut la MMA pentru că în kickboxing nu mai aveam aceeaşi motivaţie şi
acelaşi elan ca la început. Aveam nevoie de o schimbare pe care mi-am pregătit-o
încă din 2011 când m-am apucat de jiu-jitsu. În MMA ai nevoie de mult mai multă
atenţie, de mult mai multă concentrare, pentru că orice greşeală se plăteşte. Mănuşile
sunt foarte mici în comparaţie cu cele de kickboxing şi orice lovitură te poate
face ko. Uite, la primul meu meci la profesionisti am fost prea relaxat. Am dat peste un
adversar experimentat care m-a învins prin strangulare după nici 4 minute de
luptă”. Prima sa victorie ca profesionist a venit în decembrie 2014 la Bucureşti. 5000
de oameni, asistenţă record pentru polivalenta bucureşteană, au avut nevoie de
mai multe reluări ca să-şi dea seama ce
s-a petrecut. Ionuţ Atodiresei şi-a făcut ko adversarul după doar 3 secunde de
luptă, cu o directă de stânga şi un croşeu de dreapta.
Luptător, promotor,
arbitru, antrenor, showman
Popularitatea dobândită în galele profesioniste de kickboxing
şi MMA l-a propulsat pe Ionuţ într-o zonă unde, cu ani în urmă, nici nu-i
trecea prin cap că va ajunge. A devenit unul dintre cei mai căutaţi luptători
profesionişti pentru diverse show-uri de televiziune. “Eu sunt un tip deschis şi pus pe glume şi
probabil că şi lucrurile astea au contat în relaţia cu televiziunile. În
vestiarul meu, de exemplu, înainte de meci e ca la nuntă. Glumim, râdem, cântăm…mie
nu-mi prieşte atmosfera de înmormantare”. A făcut turul televiziunilor, participând la
“Rătăciţi în Panama” alături de Andrei Gheorghe, la “Cireaşa de pe tort”,
“Serviţi vă rog”, Splash, vedete la apă”, “Uite cine găteşte”, “Aruncaţi din
tren”, samd. Apariţiile pe tv nu l-au îndepărtat deloc de artele marţiale, ba
din contră. “În afară de faptul că lupt, sunt şi arbitru de ring, am comentat în
direct pentru televiziune de câteva ori, am organizat deja ca promotor şapte
gale, dintre care două la Fălticeni şi am propriul club, Pitbul Division. Am făcut
cam tot ce se putea face în domeniul ăsta. Ba, să ştii că am fost şi ring
announcer la o gală de selecţie pentru kickboxeri, aşa că ai grijă, vezi că sunt un
concurent serios şi pe linia asta !” Din decembrie 2015, Ionut a mai adaugat ceva la cartea sa de vizita. A infiintat sala Absoluto Cotroceni. Antreneaza si manageriaza sala impreuna cu Tudor Mihaita. La cateva zile dupa ce a inaugurat-o si-a dat seama ca ar fi avut nevoie de un spatiu cat un teren de fotbal la cati musterii i-au batut la usa, dornici sa invete ceva de la el sau sa-si dea odraslele pe mana lui.
Aşa-i românul
Eu unul, de câte ori îl văd pe Ionuţ Atodiresei pregătit să
intre în ring sau în cuşcă, încep să fredonez celebra bucată muzicală din
filmul “Pisica albă, pisica neagră” regizat de Emir Kusturica, “Pitbul,
Pitbul…Terrier !” iar prin faţa ochilor încep să-mi defileze Grga Pitic, Dadan
Karambolo, Zare şi ceilalţi eroi ai acestui film inegalabil. Întotdeauna m-am
gândit că lui Ionuţ i-ar sta bine să intre pe acest fundal muzical. El are însă
o optică diferită de a mea, şi cu siguranţă are dreptate în alegerea facută.
“Pe la începuturile carierei mele intram în ring pe o piesă făcută special pentru
mine de nişte hip-hoperi. După ceva vreme, mi-am dat seama că nu e suficient ca
piesa de intrare să mă motiveze doar pe mine, ci trebuie să fie motivantă atât
pentru mine cât şi pentru public şi astfel am ajuns la “Aşa-i românul” a lui
Nicolae Furdui-Iancu. După cum ai observat, melodia asta ridică de fiecare dată
sala în picioare indiferent de zona geografică în care lupt”.
