Postare prezentată

vineri, 15 aprilie 2016

Cum sa distrugi o baza sportiva cu complicitatea statului roman. Studiu de caz : baza Laromet

Despre Laromet

                 Laromet este, sau mai bine zis a fost, o platforma industriala aflata in sectorul 1, in cartierul Bucurestii Noi. Imensa ! A fost cel mai mare producator national de semifabricate din cupru si unul dintre cei mai mari din Europa. Intreprinderea Laromet a fost infiintata in 1937 de 10 persoane care au hotarat sa constituie o societate sub numele de Laminoarele Romanesti de Metale – Laromet, avand ca scop “prelucrarea sub orice forma a materialelor neferoase”. Fabrica a fost construita pe un teren de 15 hectare aflat “in extremitatea suburbanei Bucurestii-Noui, la capatul liniei de tramvai No. 2”.
Pozitionarea bazei Laromet. Plan din arhiva primariei
 In incinta fabricii, patronatul decide sa puna la punct tot soiul de facilitati in beneficiul angajatilor, cum ar fi : “un bazin pentru bai si inot – complectat cu plaje de nisip pe care fac bai de soare salariatii si familiile lor”, “dusuri calde si reci”, “ambulatoriul medical” deservit de doi medici samd. Pe langa toate acestea, la “initiativa D-lui Director General S. Stefanescu, in luna iulie 1939” ia fiinta Asociatia Sportiva Laromet care “a fost inscrisa la Tribunalul Ilfov (..) apoi afiliind-o Federatiei Romane de Foot-Ball-Asociatie”. “Caracterul asociatiei este pur sportiv (..) cu scopul de a produce o recreatie placuta lucratorilor. Asociatia fiind polisportiva s’a cautat a da o extindere mai multor sporturi cu scopul de a participa cat mai multi lucratori, dupa aptitudini si varsta. Directiunea fabricei a amenajat terenuri de foot-ball, volley-ball, popice, bazin de inot, bai moderne precum si echipament pentru doua echipe (..)”. “Cu cei mai buni jucatori de foot-ball, asociatia s’a prezentat in toamna anului 1939 la jocurile oficiale organizate de Federatia Romana de Foot-Ball Asociatie in cadrul districtului Bucuresti, unde gruparea Laromet s’a comportat in cea mai desavarsita atitudine sportiva si disciplina castigand campionatul la categoria a III-a si fiind promovata la categoria a II-a”.
Carevasazica, potrivit documentelor din arhiva Laromet, asociatia sportiva a fost infiintata in 1939 si a fost inregistrata la Tribunalul Ilfov precum si la FR Fotbal. Inca din acel an in incinta fabricii existau facilitati sportive. Dupa razboi, la fel ca multe alte intreprinderi, Laromet este nationalizata. In anii comunismului fabrica se dezvolta si isi pastreaza statutul de jucator de seama in domeniul prelucrarii materialelor neferoase.
                      Dupa decembrie ’89 de bine de rau Laromet s-a descurcat. Nu mai avea miile de angajati de pe vremea lui Ceausescu, nu mai avea atatea comenzi, dar supravietuia. Si a dus-o asa pana in 1998 cand statul roman a hotarat privatizarea fabricii. Tranzactia s-a consumat la sfarsitul anului, atunci cand lumea e mai mult cu gandul la caltabosi si cozonaci decat la afacerile statului. Pretul ? Ni-l dezvaluie Diana Rucinschi in articolul “Tunul Laromet”  (http://jurnalul.ro/special-jurnalul/tunul-laromet-112795.html) publicat pe 26 decembrie 2007 in Jurnalul National. 450.000 de dolari pentru 51% din active! 450.000 de dolari a incasat statul pentru Laromet in 1998, platforma industriala care avea in posesie 15 hectare de teren intr-o zona unde metrul patrat a depasit si 1000 de euro in primul deceniu al anilor 2000. Cumparatorul a fost o firma elvetiana, Trip Materials Inc, care insa, potrivit investigatiei JN nici nu figura in evidentele statului elvetian. Ulterior, aceasta firma fantoma reuseste sa mai inhate inca 30 de procente din activele Laromet, deci un total de 81%. In 2007 Trip Materials vinde mina de aur pe care o obtinuse cu complicitatea reprezentantilor statului roman. Afacerea a fost catalogata drept cea mai grasa tranzactie cu terenuri realizata in Romania pana in anul respectiv. Trip Materials a vandut 15 hectare, patrimoniul Larometului, pentru 500 euro/mp, bagand in buzunar frumoasa suma de 77,5 milioane euro ! Cumparator, Africa Israel Investments - AFI. Odata cu hectarele cu pricina, Trip Materials a vandut si baza sportiva Laromet pe care o luase la pachet cu fabrica.
Cele doua terenuri ale bazei Laromet

A fost candva baza sportiva Laromet


Baza sportiva Laromet, asa cum si-o amintesc oamenii din cartier, a avut la un moment dat dubla destinatie – fotbal si atletism. Prin anii ’70 conducerea fabricii a ciuntit pista de atletism a stadionului construind un bloc de 4 etaje pentru angajati, asa ca fotbalul a ramas stapanul bazei. Un teren secundar si unul principal cu 2 tribune in care incapeau vreo 2000 de oameni, vestiare, un gazon impecabil pe terenul principal alcatuiau zestrea bazei. Erau putine terenuri in tara cu un gazon atat de bun, astfel incat in anii ’80 aici jucau si se antrenau nationala de tineret a Romaniei si echipa Luceafarul, o pepiniera a fotbalului autohton, prin care au trecut mai toti jucatorii care au facut performanta la varf incepand cu finele anilor ‘80. Chiar si nationala de seniori a Romaniei se antrena la un moment dat pe Laromet. Toata floarea cea vestita a fotbalului romanesc a calcat pe gazonul din Bucurestii Noi – Stelea, Hagi, Prunea, Lupu, Lupescu etc. Echipa fabricii, Laromet, n-a urcat niciodata mai sus de Divizia C, insa lumea venea la meciuri ca la Mecca. Terenul secundar al bazei a fost intotdeauna deschis pentru locuitorii cartierului care vroiau sa faca sport. Pana in 1997 cand a fost inaugurata baza ProRapid, aici se antrena Rapidul. Si mai avea ceva Larometul.  Popicaria ! Cea mai moderna si mai bine pusa la punct popicarie din Romania. Un club mic care a dat nenumarati campioni europeni intercluburi.

Jaful


In prezent baza sportiva Laromet este mutilata. La propriu ! Pe poarta de la intrare, altadata larg deschisa, troneaza un lacat urias. Gazonul n-a mai fost schimbat de peste 18 ani, iar acum e udat doar atunci cand Sfantul Ilie da drumul la robinetul sau ceresc. Practic cumparatorii platformei Laromet au distrus baza bucata cu bucata in ciuda legii 69/2000 care spune negru pe alb :”Autoritătile administratiei publice si societătile comerciale care au dobândit sau detin baze si/sau instalatii sportive sunt obligate să păstreze destinatia acestora si să le mentină în stare de functionare. Schimbarea destinatiei sau desfiintarea unor baze sportive apartinând domeniului public ori privat al statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale se va putea face numai prin hotărâre a Guvernului si cu construirea prealabilă a altor baze sportive similare celor desfiintate. Dispozitiile (...) se aplică si societătilor comerciale care detin active patrimoniale destinate activitătii sportive ce au apartinut statului ».
Cu alte cuvinte, daca esti vreun mare investitor si ti-ai cumparat o intreprindere ca s-o darami si sa-si faci mall dar intreprinderea aia are in componenta si o baza sportiva, poti sa pui la pamant fabrica dar nu ai voie sa te atingi de baza sportiva pe care trebuie s-o ingrijesti si s-o tii deschisa publicului. Ceea ce, nu doar in cazul Laromet, nu se intampla pentru ca in Romania avem legi pe care oricine le poate calca in picioare.

 
Tribuna macelarita inainte de a fi demolata

                     Asadar, Trip Materials a lasat baza Laromet in paragina iar Africa Israel Investments si-a propus s-o faca sa dispara de pe fata pamantului. Gradenele metalice ale tribunei principale montate acum 25 de ani au fost smulse pur si simplu si vandute ca fier vechi. Acelasi patronat a taiat pana si conductele care alimentau vestiarele cu apa, a distrus sistemul de irigatie al terenului, a trimis la fier vechi pana si gardul imprejmuitor al stadionului. Pur si simplu baza Laromet a fost pusa la pamant centimetru cu centimetru. La fel si popicaria care avea cele mai moderne piste din tara. Mai intai a fost transformata in carciuma dupa care, in toamna lui 2008, a fost inchisa si partial demolata. In momentul de fata nu mai exista nici ruinele ei, au fost rase de pe fata pamantului.
Popicaria inainte de a fi demolata

Violarea bazei nu a atras insa atentia autoritatilor. Desi obligate prin lege sa supravegheze “mentinerea destinatiei bazelor sportive” MTS si Directia pentru Tineret si Sport a Municipiului Bucuresti nu au avut nici o reactie. DTSMB – Directia pentru Sport si Tineret Bucuresti - si-a trimis angajatii la fata locului ca sa atraga atentia ca agresarea bazei reprezinta o ilegalitate dar nu s-a intamplat nimic. Potrivit zicalei “ursul trece cainii latra”, agresorii bazei si-au vazut de treaba mai departe. Nici unul dintre ministrii perindati pe la conducerea MTS nu a intreprins nimic pentru stoparea abuzului. Toti au admis ca stiu care e problema dar de facut nu au facut nimic. In general raspunsul care vine de la MTS suna cam asa :”am atentionat compania respectiva ca se comite un abuz si se incalca o lege dar mai mult de atat nu putem face. Noi nu suntem procurori” !! 
Dupa ce a fost ciopartita in timp, tribuna a doua a stadionului, care avea 6-7 siruri de gradene, a fost rasa de pe fata pamantului in vara 2015. Nu mai exista ! In locul sau a aparut un drum asfaltat. Conteaza ca legea 69/2000 spune negru pe alb ca “....societătile comerciale care au dobândit sau detin baze si/sau instalatii sportive sunt obligate să păstreze destinatia acestora si să le mentină în stare de functionare.”? La scurta vreme dupa demolarea tribunei a disparut si popicaria, sau, ma rog, ceea ce mai ramasese din ea. Tiptil, fara sa atraga atentia prea mult, baietii destepti de la AFI au pus-o la pamant cat ai zice peste iar in dreptul ei au ridicat un gard falnic de tabla ca sa nu arunce ochii orice nepoftit catre locul nelegiuirii.
In locul tribunei demolate abuziv a aparut un drum asfaltat


Viol cu acte-n regula


Credeti cumva ca violul la care baza Laromet a fost supusa de catre AFI a fost dus la bun sfarsit fara stirea autoritatilor ? Ei bine, aflati ca autoritatile cunosc situatia. Cand demolezi, fie si o debara, ai nevoie de autorizatie sau de un sir de autorizatii, dupa caz. Oamenii de la AFI stiau de la bun inceput ca sunt in culpa asa ca au cautat sa se acopere de acte si de aprobari. Mai intai au trimis un emisar la MTS ca sa afle care e statutul bazei. Raspunsul biroului de presa a fost clar :”baza Laromet nu se afla in subordinea MTS dar figureaza in Registrul Bazelor Sportive si nu aveti voie sa-i agresati nici macar un fir de iarba”. Baza Laromet figureaza in Registrul Sportiv la pozitia a 16-a si are “Certificatul de Identitate Sportiva nr. B/F/00016/2001, cu durată nedeterminată”. Iar baietii de la AFI s-au conformat. N-au agresat nici un fir de iarba ci au pus jos ceea ce legea 69 denumeste “instalatii sportive”, adica tribunele si popicaria. Cea mai consistenta mana de ajutor in acest masacru a venit din partea Agentiei pentru Protectia Mediului, care la 23 martie 2007 emitea acordul de mediu nr 2 pentru “desfiintarea a 109 constructii” din perimetrul platformei industriale Laromet. Printre hale, laboratoare, birouri, ateliere si cai ferate, la punctele 93 si 96 figureaza “tribuna stadion” si “popicarie” ! Practic, acest aviz a deschis calea celorlalte aprobari obtinute de agresorii bazei sportive Laromet. Desi e cat se poate de evident ca “popicarie” si “tribuna stadion fotbal” n-au de-a face cu constructiile de tip industrial propuse pentru demolare, ci se incadreaza la ceea ce legea 69 denumeste “instalatii sportive”, ele au fost rase de pe fata pamantului. “În sensul prezentei legi baza materială sportivă cuprinde totalitatea terenurilor si spatiilor, precum si amenajările, instalatiile si constructiile care sunt destinate organizării si desfăsurării activitătii de educatie fizică si sport ».
Demolarea tribunei

In prezent, dupa disparitia tribunelor si a popicariei, din baza sportiva Laromet au mai ramas cele doua suprafete de gazon, adus mai mult la nivel de islaz, pe care bat mingea din cand in cand cateva grupe de copii ale unor cluburi private tolerate de patronat. In 2013, chestionata pe tema eliberarii avizului de demolare, Agentia pentru Protectia Mediului ofera un raspuns aiuritor  si afirma ca nu are “competente/atributii in implementarea legii educatiei fizice si sportului 69/2000”, de parca i-ar fi cerut cineva sa implementeze undeva legea in cauza !! Agentia precizeaza ca “in documentatia anexa autorizatiei de desfiintare nu se face referire la existenta unei baze sportive sau la desfiintarea acesteia” si afirma ca “autorizatia a avut ca obiect desfiintarea unor constructii industriale aflate in proprietatea Laromet SA, identificarea constructiilor realizandu-se pe baza unui inventar cadastral”.  Totodata, documentul emis de Agentia pentru Protectia Mediului mai spune ca “Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti precizeaza ca, constructiile denumite popicarie si tribuna fotbal se regesesc in urmatoarele documentatii cadastrale (..)” dar, in acelasi timp “OCPI precizeaza ca in documentatiile cadastrale mai sus mentionate nu se face referire la nici o baza sportiva”. Carevasazica, la un moment dat, cineva din conducerea Laromet a hotarat sa ridice doua imobile pe care le-a botezat popicarie si tribuna fotbal intr-un moment de nebunie caci acolo n-a existat niciodata vreo baza sportiva ! Cu toate astea, Baza Sportiva Laromet apare exact sub aceasta titulatura pe planurile existente in arhiva Primariei Capitalei inca de la la finele anilor ’50, inceputul anilor ’60 !

Nota de plata

In mod normal, potrivit legii 69, agresorii bazei ar trebui trasi la raspundere. Legea este cat se poate de explicita aici :
“Înstrăinarea bazelor sportive sau a instalatiilor destinate practicării sportului, aflate în proprietatea societătii comerciale sportive pe actiuni, se face în conditiile legii, fără schimbarea destinatiei sportive. (..) Încălcarea dispozitiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contraventională sau penală, după caz (..)
Administrarea necorespunzătoare a bazelor si a instalatiilor sportive de către detinătorii acestora sau de către cei cărora li s-a recunoscut un drept de folosintă asupra lor, este sanctionabilă cu amendă, potrivit legii, dacă fapta nu constituie infractiune.
Nerespectarea dispozitiilor (..) de către autoritătile administratiei publice si societătile comerciale care au dobândit sau detin baze si/sau instalatii sportive, prin schimbarea destinatiilor acestora, se sanctionează prin reîntoarcerea de drept a bazelor si/sau instalatiilor sportive în domeniul public sau privat al statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale”. Dincolo de orice dubiu, detinatorii bazei sportive Laromet au incalcat legea. Problema este insa una majora. Legea 69/2000 spune ce patesti daca o incalci dar nu precizeaza cine este comisia/comitia/organismul care te penalizeaza ! Asa e legea, schioapa. Asa a fost ea facuta in 2000 si de atunci n-a mai fost imbunatatita sau n-a existat interes pentru imbunatatirea ei, tocmai pentru ca interesele de natura imobiliara au contat mult mai mult in aceasta ecuatie. De aceea, primariile, agentiile, ministerele, comiţiile si toate organismele care au tangenta cu legea 69 paseaza pisica de la unul la altul atunci cand e vorba despre o baza sportiva agresata. Nimeni, nici o institutie, nici o persoana n-a fost in stare sa ia taurul de coarne si sa ajusteze aceasta lege. De-a lungul timpului au fost abordati mai multi senatori si deputati de la diverse partide pentru discutii pe marginea acestor abuzuri. Toti, dar absolut toti, s-au dat la fund afland despre ce este vorba. In 2008, fosta glorie a atletismului romanesc, Iolanda Balas, spunea asa :”Copiii din ziua de astazi nu mai sunt in stare sa alerge nici dupa tramvai daramite sa mai faca sport de performanta”. Corect ! Unde sa mai alerge daca noi turnam betoane peste tot ?!


Acest acord a deschis calea demolarii bazei

Vezi punctele 93 si 96









Raspuns MTS


2009







2015
Ce se pregateste






Raspuns incredibil al Agentiei de Mediu